in memoriam – mile carpenisan
Mile Carpenisan a murit luni dupa amiaza.
Cărpenişan a fost transportat la spital săptămâna trecută, din cauza unei septicemii suferite ca urmare a infectării unui furuncul. În ciuda efoturilor medicilor, starea sănătăţii sale s-a agravat permanent. În scurt timp a făcut insuficienţă renală şi hepatică, pancreatită şi nu mai putea respira. Vineri a intrat în comă şi de atunci a fost menţinut în viaţă numai prin intermediul aparatelor.
“Aţi intrat vreodată în Iad? Eu da. Şi nu murisem. Intram în Bagdad. În jurul meu Satana dădea bairam”.
“Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu. Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice. Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu”, scria Mile Carpenisan cu putin timp in urma, pe blogul personal.
Mile Carpenisan mai marturisea pe blogul sau ca “As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….”
“Am facut cum face sârbul – am bătut cu pumnul în masă (am cam speriat vecinii) şi am zis OK ….HOPA SUS Mile!”, scria jurnalistul pe blogul său.
Dupa ce a debutat in presa scrisa, a continuat ca si corespondent local al Antena 1, iar la retragerea din corespondentele de razboi a ales sa se implice in marketing-ul politic.
In anul 2008, Carpenisan a incheiat colaborarea cu posturile Antena 1 si 3, fiind freelancer si punand bazele unei agentii de turism care promova Muntenegru, el fiind de sorginte sarba.
Printre conflictele si evenimentele transmise de Mile se numara razboaiele din Iugoslavia, Irak si Kosovo, revolutia din Belgrad, rapirea ziaristilor romani in Bagdad, tsunami-ul din Indonezia, dar si inundatiile din Banat si Moldova.
Mile Carpenisan a fost casatorit din februarie 2009 cu Ramona, fiind si ea tot jurnalista de televiziune si tot la posturile unde s-a consacrat sotul ei, Antena 1 si 3.









I was just talking with my friend about this the other day at lunch . Don’t remember how in the world we got on the subject actually , they brought it up. I do recall eating a excellent chicken salad with sunflower seeds on it. I digress…
That was a different thought track. I admire your style that you put into your work. Please do move forward with more like this.
So not really on the same topic as your post, but I found this today and I just can’t resist sharing. Mrs. Agathe’s dishwasher quit working so she called a repairman. Since she had to go to work the next day, she told him, “I’ll leave the key under the mat. Fix the dishwasher, leave the bill on the counter, and I’ll mail you the check. Oh, and by the way…don’t worry about my Doberman. He won’t bother you. But, whatever you do, do NOT under ANY circumstances talk to my parrot!” When the repairman arrived at Mrs. Agathe’s apartment the next day, he discovered the biggest and meanest looking Doberman he had ever seen. But just as she had said, the dog simply laid there on the carpet, watching the repairman go about his business. However, the whole time the parrot drove him nuts with his incessant cursing, yelling and name-calling. Finally the repairman couldn’t contain himself any longer and yelled, “Shut up, you stupid ugly bird!” To which the parrot replied, “Get him, Spike!”
Actually i am not opposite to what you saying but i have to dismiss that you are not accurate on this issue. Why on dirt human being convertd so much in course of time? Can’t we just accord on all causes? We had matching complication in our enterprise.Solving the complication want some absorbed conversation